Clik here to view.
Când vedeţi asemenea anunţuri, gândiţi-vă bine dacă aveţi nevoie de respectivele produse
Clik here to view.
Mergeţi la aer, respiraţi adânc şi număraţi până la 500 înainte să vă năpustiţi să cumpăraţi lucruri care nu vă trebuie
Clik here to view.
Balaurul aproape că te trage de mânecă în magazinele germane, ademenindu-te cu oferte irezistibile
Clik here to view.
Febra cumpărăturilor înseamnă iureş ameţitor, preţuri scăzute, oameni în transă, pierderea măsurii
Clik here to view.
Psihiatrii intenţionează să scoată shopping-ul din sfera bolilor mentale deoarece prea multă lume a început să sufere de aşa ceva
Vânzoleală, aglomeraţie, oameni cu sacoşe, cozi la case. Astfel arătau, în zilele premergătoare Revelionului, majoritatea centrelor comerciale germane, iar imaginea este valabilă şi acum. Reducerile anunţate cu litere mari şi roşii ţi se agaţă de privire, te fac să transpiri involuntar, te bagă în transă. Dacă eşti dependent de cumpărături, soldurile aproape că îţi paralizează creierul care dă comanda către mână să pipăie cardul sau portofelul din buzunar, şi-ţi îndeamnă picioarele să se întoarcă iar şi iar în zona unde balaurul shopping-ului îşi face de cap.
Femeile, mai ales femeile, din centrele comerciale germane, au ochii strălucitori, pupile dilatate, părul zburlit, bujori în obraji. Privesc prin tine, se ciocnesc de tine, scotocesc prin lăzi şi pe umeraşe cu gesturi precipitate, caută cu febrilitate, de parcă ar fi în pericol să se vândă taman atunci ultima rochie ideală, exact numărul lor şi modelul visat o viaţă. Dacă sunt însoţite de copii, le dispare până şi instinctul matern. Degeaba scâncesc de plictiseală şi de alte nevoi ţâncii abandonaţi prin vreun raion, degeaba se dau ei mititeii cu capetele de cărucior, că mamele lor nu-i aud. Bărbaţii, la rândul lor, atunci când comit imprudenţa să îşi însoţescă nevestele în centrele comerciale, aşteaptă în faţa magazinelor, încărcaţi de sacoşe precum nişte cămile resemnate de soarta lor. „Te pup dragule, mă duc să probez nişte fustiţe”. Şi probatul poate dura ore. Şi dragul poate aştepta ore pe băncuţă, alături de gândurile lui şi de alţi „dragi”…
Dacă poţi privi cu detaşare sau cu un zâmbet peisajul descris mai sus, ai câştigat. Ai ieşit din gura balaurului cumpărăturilor, el nu te înghite.
Această tulburare, numită de către manualele de psihiatrie „shopping patologic”, este înrudită cu mâncatul compulsiv, abuzul de jocuri de noroc, de droguri şi de alcool, şi are rădăcini în construcţia deformată a personalităţii, în anxietatea individului (teamă generalizată, fără un obiect precizat) sau în stresul contemporan. Shopping-ul se tratează cu pastile, atunci când persoana devine obsedată de cumpărături, îşi burduşeşte casa cu lucruri de care nu are nevoie ori face cheltuieli exorbitante pe credit, departe de bugetul de care dispune în mod real.
Parcă nu mai eşti în propria fire
Reducerile anunţate peste tot în centrele comerciale şi magazinele germane cu litere cât un stat de om şi cu roşu aprins îţi agresează simţurile. Dacă nu eşti dependent de cumpărături, poţi observa însă totul cu detaşare. Până a ajunge însă la o asemenea atitudine neutră este cale lungă. Pentru unii oameni ai zilelor noastre, ea este calea vindecării.
Dependentul care priveşte din mijlocul acestui iureş ameţitor de preţuri scăzute (care i se par că tind spre zero) vede altceva: teancuri de lucruri-chilipir, haine care de care mai frumoase şi mai sexy, oglinzi, culori, lumini puternice, cozi la casă, oameni fericiţi, bucurie de moment cu cumpărăturile în braţe. El nu mai remarcă nimic în jur. Se află într-o ameţeală plăcută, într-o stare optimistă, chiar euforică, de parcă ar fi băut un cocktail periculos, deşi acesta i-a părut inofensiv în paharul lui cu umbreluţe. Este o beţie a simţurilor şi o pierdere a măsurii, exact ca în orice derapaj, în care parcă nu mai eşti în propria fire.
Păstrarea echilibrului şi a măsurii
Dacă priveşti din afară, toată forfota are ceva drăcesc în ea. Cuprinde mai ales femei tinere, cu feţe transfigurate, ale căror sacoşe de diferite forme şi culori nu sunt niciodată de ajuns. Astfel de persoane par să nu obosească niciodată: au o energie la scotocit demnă de cauze mai bune. Adună teancuri de haine, fac dezordine în ordine şi ordine în dezordine, le probează şi apoi plătesc la casă. Chiar şi după ce au plătit, continuă să strângă în coş alte şi alte lucruri, căutând cu dexteritate printre umeraşe, afişând gesturi repezite în care ghiceşti bătăi de inimă accelerate.
Când văd preţuri atât de mici – 3 euro o bluză sau 5 euro o rochiţă, cam 5-7 euro un pulover şi 10 euro o pereche de blugi sau pantaloni moderni (ceea ce reprezintă a treia parte din preţ, un sfert ori, dacă au noroc, numai o zecime din preţul iniţial) – , îşi dau seama că n-au cumpărat tot ceea ce se mai putea cumpăra şi lasă în continuare liber impulsul shopping-ului care adună necontenit cosmetice, brăţări, eşarfe, coliere, mici obiecte de decor, lumânări parfumate şi tot felul de flecuşteţe la preţ redus care li se par brusc de o importanţă capitală.
Dacă iniţial soldurile sunt anunţate pentru toate produsele care au de-a face cu iarna ori sărbătorile (geci, cizme, podoabe de Crăciun etc.), balaurul reducerilor se întinde rapid pentru alte şi alte lucruri, căutând să înghită cât mai mult din economiile populaţiei.
Oamenii pierd la cumpărături nu doar bani, ci şi timp, nervi, răbdare, iar unii şi o parte din independenţa lor. Cei ce se lasă în voia dorinţelor nestăpânite de a cumpăra pot fi uşor recunoscuţi de către ceilalţi, care privesc oamenii cu atenţie şi detaşare. Este ca şi cum ai recunoaşte în mulţime drogatul sau beţivul aflat în transă.
Dacă ai fost cândva în rândul celor „vrăjiţi” de asemenea oferte, şi le-ai cedat total sau parţial, poţi înţelege că soldurile în sine nu te ajută să economiseşti, ci să cheltuieşti mai mult. Pentru că, pe lângă lucrurile cu adevărat necesare, veţi cumpăra probabil şi o mulţime de alte lucruri de care ai putea foarte bine să te lipseşti.
Dependenţa de cumpărături nu cruţă pe nimeni
Dacă în privinţa emigranţilor dorinţa de a cumpăra pare să fie mai mare, este de menţionat că nici germanii nu scapă de această „boală”. Şi ei au dependenţii lor de cumpărături. Aceştia oferă argumente valide pentru prezenţa lor în magazine încă din prima perioadă a reducerilor. Ei explică faptul că acum găseşti la preţ redus lucrurile de calitate din magazine. După ce lucrurile de calitate vor fi cumpărate, vor fi aduse din depozite mărfuri de calitate mai proastă, multe produse în China, aşa că în perioadele ulterioare de reduceri nu prea mai ai ce lua din magazine.
„Doar ceea ce este cu adevărat necesar şi de foarte bună calitate poate fi achiziţionat acum, fără a cheltui banii pe lucruri nefolositoare. Din experienţa atâtor ani, doar încălţămintea „de firmă” pe care am luat-o în astfel de perioade la preţuri incredibil de mici şi-a meritat absolut toţi banii, până la ultimul cent”, ne-a spus Klara M., o bună cunoscătoare a strategiilor de marketing care ameţesc clienţii.
Mult mai ieftin ca în România
Odată cu trecerea anilor petrecuţi în Germania, tema reducerilor de preţuri din magazine devine tot mai neinteresantă. Perioadele oficiale de soldări au loc de cel puţin două ori pe an, însă în permanenţă există ceva care se vinde mai ieftin decât preţul iniţial, aşa că poţi avea oricând satisfacţia că ai făcut o afacere cumpărând cutare sau cutare lucru cu adevărat trebuincios.
Mulţi dintre românii care îşi vizitează rudele în Germania sunt interesaţi nu de obiectivele turistice ale oraşelor, ci de cumpărături, nevenindu-le să creadă cât de mici sunt preţurile la produsele de calitate. Ei spun că a cumpăra din străinătate de multe ori nu este un lux, şi că din Germania ei pot achiziţiona lucruri pe care nu le găsesc în ţară sau, dacă le găsesc, nu şi le-ar permite (chiar în perioadele de reduceri din România).
În acest context trebuie să menţionăm că în România, spre deosebire de Germania, dependenţa de shopping are unele particularităţi. În timp ce generaţiile de români dependente de shopping cu vârste de până în 50 de ani se comportă la fel ca dependenţii din Germania, preferând să cumpere haine, cosmetice, încălţăminte, adică mărfuri nealimentare, generaţiile de peste 50 de ani îşi burduşesc congelatoarele cu mâncare „la ofertă”, pe care o cumpără de-a valma, în permanenţă, de parcă mâine ar veni foametea.
Prezenţa lăzilor frigorifice uriaşe în bucătăriile româneşti, alături de frigidere înalte şi încăpătoare, cu mai multe rafturi de congelator este una obişnuită. În aceste dispozitive încap porci întregi, zeci de kilograme de legume, fructe, zeci de pachete de unt etc., „ca să fie în casă”.
Câteva sugestii: cum să vă abţineţi de la cumpărături
- Chiar dacă ofertele par tentante şi de nerefuzat, nu vă purtaţi de parcă acestea ar fi ultima şansă: gândiţi-vă bine dacă într-adevăr acel lucru dorit vă este cu adevărat necesar.
- Mai bine mergeţi acasă şi reveniţi în altă zi pentru a alege în linişte, fără „să vă ia valul”. Nu vă mai gândiţi la preţul redus de câteva ori, ci la suma totală pe care o veţi „arunca” cumpărând toate lucrurile pe care le-aţi ales.
- Dacă aveţi mereu tendinţa de a cumpăra prea multe lucruri, faceţi un exerciţiu de imaginaţie: gândiţi-vă că trebui să alegeţi un singur lucru dintre cele dorite. Veţi alege atunci doar obiectul pe care sunteţi sigură că îl vreţi şi care vă lipseşte.
- Gândiţi-vă la cei care nu au nici măcar cele necesare, şi atunci vă veţi da seama că multe lucruri pe care le consideraţi „absolut necesare” erau simple mofturi de moment.
- Dacă, în ciuda acestor sfaturi, tot nu scăpaţi de boala de a cumpăra prea mult, nu mai mergeţi în magazine (mai ales în perioada reducerilor). Este o metodă sigură, care nu dă greş niciodată.
Controverse în lumea psihiatrilor: mai este shopping-ul o boală?
Elaborarea ultimei ediţii a Manualului pentru Diagnosticul şi Statistica Tulburărilor Mentale (The Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders V) naşte controverse în lumea psihiatrilor din întreaga lume.
Curentul majoritar este acela că shopping-ul impulsiv trebuie eliminat din psihiatrie, în condiţiile în care el devine o trăsătură din ce în ce mai pregnantă a populaţiei generale, prizonieră a societăţii de consum.
Există însă şi destule voci autorizate ale psihiatriei care susţin în continuare că shopping-ul excesiv este o tulburare persistentă a controlului impulsurilor, care izvorăşte dintr-un trunchi comun cu alte dependenţe – jocul de şansă (de noroc) patologic, consumul de stupefiante şi de alcool, dependenţa de nicotină, kleptomania, tricotilomania (smulgerea repetitivă a firelor de păr), comportamentul sexual promiscuu, mâncatul impulsiv sau condusul auto imprudent – , şi care trebuie tratată medicamentos şi psihoterapeutic.
Shopping-ul impulsiv îşi trage seva nu numai din stresul contemporan, ci şi din instabilitatea afectivă a persoanei, din anxietate sau din tulburările ei de personalitate (tulburarea de personalitate borderline, caracterizată printr-o puternică instabilitate a imaginii de sine, are de pildă ca simptom cheltuielile excesive pe cumpărături).
Potrivit diverselor studii, prevalenţa pe sexe a shopping-ului patologic este de 4:1, în favoarea femeilor, însă rata este în creştere şi în rândul bărbaţilor. Circa 8% din populaţia globului este atinsă de această tulburare.
Incapacitatea de a rezista tentaţiei cumpărăturilor se tratează şi medicamentos, utilizând naltrexone sau combinaţii ale altor medicamente antidepresive prescrise de medicul psihiatru, precum bupropion, lithium, valproate, nortriptyline, desipramine, fluoxetine, sertraline, trazodone, clonazepam, diazepam, levothyroxine şi methylphenidate. În cazurile grave, remisiile parţiale ale tulburării se produc abia într-un an, cu ajutorul pastilelor şi al psihoterapiei. Oamenii cu această tulburare ajung la psihiatru sau la psiholog abia atunci când îşi umplu casele cu lucruri nefolositoare sau când devin datori vânduţi la bănci, deoarece achită cumpărături costisitoare cu carduri de credit, depăşindu-şi cu mult bugetele disponibile.
Criză financiară, “money disorders” şi suferinţă psihologică extremă în faţa rafturilor cu unt de arahide
Criza financiară nu numai că a amplificat comportamentele compulsive ale oamenilor care vânează reduceri în magazine, ci a generat şi o suită de tulburări psihiatrice noi, generic intitulate “money disorders” sau “bolile banilor”, al căror tratament este în vogă acum, mai ales în SUA.
Astfel, se consideră că persoanele care au probleme cu banii au nevoie nu numai de terapii financiare adecvate şi de restructurări ale bugetelor personale şi familiale, pe care să le realizeze cu ajutorul consilierilor financiari, ci şi de terapii psihologice sau psihiatrice, în funcţie de gravitatea suferinţei personale declanşate de bani.
Astfel de cazuri de oameni măcinaţi de bolile banilor sunt prezentate periodic la celebrul The Oprah Winfrey Show, unde împrincinaţii sunt purtaţi prin magazine de terapeuţi, pentru a învăţa să lupte cu criza, în condiţiile unor bugete personale mai mici.
Dacă la început unii dintre suferinzi plâng – şi chiar alunecă în hăul disperării – în faţa borcanului cu unt de arahide preferat, cu ajutorul terapeuţilor financiari şi al psihologilor, ei reuşesc să vadă că pe raft există şi alte mărci de borcane cu unt de arahide, la preţuri mult mai mici, pe care şi le pot permite, astfel încât să nu-şi depăşească bugetele.
Recuperarea sănătăţii mintale de către cei suferinzi de “boala banilor” face tocmai ca mulţi bani să fie înghiţiţi de serviciile finanţiştilor personali, psihiatrilor şi psihologilor, şi nu de economia reală (dacă ar ajunge în consum, criza s-ar diminua).
“Ia o pauză de la viaţa ta şi du-te în munţi!”
Tăierea “cheltuielilor risipitoare” este primul pas în orice strategie terapeutică. Cu cât împricinatul se împotriveşte mai tare, cu atât consilierii financiari şi terapeuţii apreciază că suferă de o formă gravă a “bolii banilor” şi, drept urmare, propun măsuri dintre cele mai drastice: să nu fie lăsat neînsoţit în magazine; să-şi schimbe drumul spre serviciu dacă acesta trece prin faţa centrelor comerciale; să fie observat cu atenţie pentru a nu deveni workaholic (dependent de muncă), spre a avea un buget de cumpărături mai mare; să i se rezolve alte probleme emoţionale; să nu mai fie împrumutat cu bani de rude, prieteni sau cunoştinţe etc. Aceste măsuri constituie obiectul unei planificări integrate, psihologice şi financiare, cu privire la bani şi la relaţia împricinatului cu banii.
Dacă planificarea este respectată, se consideră că se atacă de la rădăcină “boala banilor”.
Adeseori, există însă eşecuri în respectarea planificării, iar suferinzii sunt sfătuiţi “să ia o pauză de la viaţa lor obişnuită”, să se retragă în natură, în munţi sau în casa copilăriei ori să se interneze în centrele de reabilitare pentru “money disorders” (similare celor care tratează alcoolismul şi dependenţa de droguri), care au împânzit America precum ciupercile după ploaie.