O alternativă sănătoasă la ofertele din supermarketuri.
De la legume, fructe şi pâine, până la brânzeturi, peşte, ouă şi salate felurite, totul poate fi cumpărat de la producătorii locali
Germanii susţin sus şi tare, ori de câte ori au ocazia, că trebuie încurajate produsele autohtone. Problema magazinelor care aduc legume ieftine din toată lumea şi fac concurenţă agricultorilor locali este acută în Germania, la fel ca în România. Însă în Germania se iau şi măsuri. De pildă, una dintre cele mai puternice modalităţi de încurajare a sectorului agricol german este expansiunea puternică a pieţelor mobile.
Pieţele mobile se organizează, de regulă, o dată pe săptămână. Maşinile producătorilor parchează în locuri fixe, bine stabilite de reprezentanţii administraţiei locale. Aici ţăranii îşi vând liniştiţi marfa, direct către consumator, fără a mai concura cu agricultorii din Africa, Italia, Olanda sau Franţa, aşa cum li se întâmplă pe rafturile reţelelor de supermarket-uri.
Chiar dacă în pieţele mobile toate produsele sunt ceva mai scumpe decât în magazine, calitatea lor este mult mai bună. În plus, şi agricultorii au deprins politica ofertelor speciale aplicate pe scară largă de marii retaileri, pentru a atrage cumpărătorii. De asemenea, în pieţele mobile pot fi găsite produse tradiţionale germane (mai ales sortimente de carne şi brânzeturi) care nu se comercializează în magazine.
Totul lângă casa ta
În Germania, producătorii autohtoni îţi aduc totul lângă casă, numai să cumperi de la ei. Ei au maşini mari, speciale (practic acestea sunt nişte frigidere sau tarabe pe roţi, care seamănă cu nişte vagoane), care încep să vină în locurile stabilite de la 8,30-9,00 dimineaţa. Ulterior, vagoanele îşi trag obloanele, oamenii încep să care marfa şi în câteva ore (aproape de prânz) totul este pregătit: cumpărătorii pot să vină!
De la maşina de legume şi fructe puteţi cumpăra orice vă trece prin minte. Găsiţi şi dovleac, uneori leuştean sau castraveţi mici ca în România. Lângă maşina cu brânzeturi sau cea cu produse tradiţionale de patiserie aproape că salivezi de poftă, văzând cât de bine arată produsele şi adulmecându-le din spatele tejghelei. Se găsesc diverse sortimente de brânzeturi cu mucegai, caşcaval, brânză cu nucă, brânză dulce, aspră, dietetică, grasă etc. La maşina cu peşte proaspăt trebuie să vă uitaţi bine la preţuri: câteva bucăţi de file pot ajunge la 16-20 de euro!
Agricultorii mai vând tot felul de salate speciale, pâine tradiţională, carne proaspătă şi specialităţi de mezeluri (ciolanul afumat şi şunca sunt la loc de cinste şi figurează pe locul întâi în topul vânzărilor), flori, dulceţuri şi miere etc.
Într-un cuvânt, în piaţa mobilă găsiţi tot ceea ce vă trebuie pentru o măncare sănătoasă.
Preţurile se stabilesc în funcţie de cartier
Producătorii agricoli merg din cartier în cartier pentru a-şi vinde marfa. În fiecare zi a săptămânii ei se află în alt loc. Dacă sortimentele expuse spre vânzare se păstrează pe traseu, nu acelaşi lucru se poate spune şi despre preţuri. Acestea sunt fixate după zone. Cartierele considerate „de lux” au şi preţuri pe măsură.
Deşi uneori oamenii se plâng că în piaţa mobilă totul este mai scump ca la magazin, producătorii nu se pot plânge de lipsă de clienţi. Cei mai critici sunt bătrânii care îşi numără fiecare euro, deşi nu se poate spune despre ei că duc lipsă de bani sau că sunt săraci precum pensionarii români. Extrem de chibzuiţi, pensionarii nemţi sunt obişnuiţi să se uite cu atenţie la preţuri.
Clienţii fideli au de câştigat
Producătorii agricoli aplică şi tehnici de marketing pentru a atrage şi păstra clientela dintr-o anumită zonă. Adeseori, ei au oferte speciale. Câteodată, spre colţul tarabelor, se găsesc legume şi fructe ieftine, unele de-a dreptul chilipiruri, cum ar fi jumătate de kilogram de ciuperci crescute organic cu un euro sau diverse mixuri de legume proaspete cu acelaşi preţ. Desigur, marfa nu arată foarte bine, în comparaţie cu cea din supermarket-uri, dar gustul ei este deosebit, diferit de al fructelor şi legumelor „de plastic” din magazine.
În alte pieţe, preţurile scad la închidere sau oamenii se mai pot tocmi. Când eşti client fidel, vânzătorii mai lasă din preţ fără să le-o ceri. O dată sau de două ori pe an, în astfel de pieţe au loc şi serbări populare cu tombole, acţiuni, muzică.
Ziarele de cartier dau ştiri despre aceste pieţe iar peste tot sunt indicatoare care indică cu săgeţi unde este amenajată piaţa. Cu alte cuvinte, chiar şi nou venit într-un cartier, este imposibil să nu afli unde este piaţa mobilă. Cei mai norocoşi au piaţa chiar în faţa casei, o dată pe săptămână. Detalii despre pieţele mobile din oraşul dvs. puteţi găsi pe internet, căutând pe google.de după „ Wochenmarkt” ori „Wochenmaerkte”. Pentru cele din Hamburg găsiţi câte ceva aici.
Sănătate şi calitate germană
Ofertele agresive din supermarketuri, unde legumele şi fructele aduse din toată lumea se vând ieftin, au determinat atât presa cât şi oamenii de rând să vorbească tot mai mult despre protejarea producătorilor locali. Ideea că produsele lor sunt mai sănătoase câştigă din ce în ce mai mult teren.
Până şi unii medici recomandă, deşi aici se găsesc legume şi fructe şi iarna la preţuri comparabile cu cele de pe timpul verii (aduse de la mii de kilometri distanţă), să consumi produsele locale, „pe fiecare când e timpul lui”. Totuşi, în nordul Germaniei roşiile şi castraveţii se fac şi vara acoperiţi de folie, pentru că vremea este rece, după cum ne-au spus producătorii.
Pe lângă faptul că agricultorii sunt dispuşi să răspundă la toate întrebările cumpărătorilor în detaliu (şi chiar să aducă ceva care uneori le lipseşte, de exemplu leuştean), ei prezintă deseori şi poze de la fermă şi arată cum au crescut şi s-au copt legumele.
Ţăranii spun, de asemenea, cum se foloseşte o legumă sau alta şi la ce mâncăruri tradiţionale trebuie adăugată, lucruri pe care străinii nu le ştiu întotdeauna. Cu o astfel de atitudine, producătorii locali câştigă tot mai mult teren în faţa supermarketurilor, care fac din când în când obiectul unor subiecte de presă referitoare la cantitatea de pesticide prea mare din legume şi fructe sau la calitatea proastă a unor produse alimentare (cu E-uri etc).
Chiar şi la scandalul „bacteriei ucigaşe” de acum aproape un an, în ciuda ştirilor româneşti menite să bage lumea în panică (aici tonul ştirilor a fost mult mai rezervat), în nordul Germaniei situaţia a fost sub control, iar unii dintre clienţii fideli au cumpărat în continuare legume din piaţa săptămânală (Wochenmarkt).